Bayern Munchen s-a impus cu 2-0 în prima manşă a sferturilor Ligii Campionilor. La Paris, Psg şi Barcelona au remizat, 2-2
Pe Allianz Arena, partida a
debutat practic de la scorul de 1-0, Alaba marcând pentru bavarezi în primele
secunde printr-un şut deviat, ce părea slab în primă fază, însă s-a dovedit mai
viclean decât Buffon. Italianul a prins una din cele mai slabe seri din carieră,
greşind la ambele goluri, reuşita secundă fiind semnată de tânărul Muller în
minutul 63. Torinezii nu au reuşit să-şi revină după primul gol, fiind total
inferiori oponenţilor germani, pe întreaga desfăşurare a partidei. Atacurile au
fost sterile, lipsite de imaginaţie, golul din debut a reuşit în mod evident
să-i crispeze pe cei care poartă tricoul unei formaţii de renume în întreaga
lume, recunoscută pentru faptul că nu se preda niciodată, putea fi dominată
trei sferturi de meci iar la prima oportunitate hotăra soarta partidei, în
stilul inconfundabil al italienilor deloc preocupaţi de posesie, pase cu
călcâiul, tiki-taka, etc. Ci de cel mai important element, rezultatul.
De
această dată inspiraţia sau măcar norocul au lipsit, iar Bayern, finalista
ultimei ediţii a Ligii Campionilor are prima şansă de a merge în semifinalele
competiţiei. Totuşi, în returul de la Torino, italienii vor încerca să profite
de ultima şansă de a demonstra că sunt din nou o forţă şi în Europa, aşa cum
s-au obişnuit, nu doar în campionatul italian, dominat de doi ani.
De menţionat atitudinea (ce
pare să devină modă pentru toţi arbitrii trimişi să facă dreptate pe pământ
pentru toţi sub cerul UEFA) arbitrului englez Mark Clattenburg, înarmat cu două
fluiere, inegale, fluierând în multe momente ca pe terenul de baschet, orice
contact, pe când în alte momente, în speţă la intervenţiile bavarezilor de
cartonaş ”portocaliu”, parcă îşi aducea aminte de stilul englezesc de joc cu
care a crescut. Că veni vorba, găsesc această naţionalitate singura calitate a
lui Clattenburg de arbitru Fifa, precum în cazul conaţionalului Howard Webb, de
meserie poliţist, amator de distrus meciuri, gen finala Campionatului Mondial
2010.
Sunt curios în cazul lui
Clattenburg, la ce bun să acorzi (doar !) trei minute de prelungire, dacă
oricum eşti mulţumit de rezultatul final. Trei minute de prelungire întrerupte
de două schimbări ale nemţilor si vreo patru accidentări. Timpul efectiv de joc
cred că a fost între 20 şi 25 de secunde.
Egal cu "extratereștrii"
Cealaltă partidă, cea de la Paris, pe cât de
disputată şi spectaculoasă a fost, pe atât de previzibilă prin deznodământul
final va fi. Parizienii au luptat de la egal la egal cu ”extratereştrii”,
reuşind să revină de două ori pe tabela de marcaj, dar mai mult ca sigur
aceasta va fi singura laudă pentru trupa lui Ancelotti, returul de pe Camp Nou
fiind realmente un infern. Ibrahimovic, în minutul 79 (dintr-un offside de vreo
doi metri !) a anulat reuşita lui Messi din minutul 38, Xavi a readus
”blaugrana” în avantaj în minutul 89, din penalty, dar Matuidi, în al treilea
minut de prelungire, a produs delir pe Parc des Princes.
Primele două partide din
sferturi şi tot atâtea echipe ca şi calificate.
Călin Țurcan : Ideirom Sport |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu